# Prin cartierul Porolissum s-a luat curentul, în week-end, încât zălăuanii care stau în zonă şi-au scos de prin sertare lumânările, amintindu-şi de alte vremuri când penele de curent erau un lucru obişnuit. Iniţial, lumea a fost răbdătoare şi a tratat cu calm situaţia, dar văzând că bezna rezistă până la o oră şi jumătate, mai ceva ca fixativul Dry Weather Taft, oamenii au cam început să-şi iasă din pepeni. Nu ştiau, sărmanii, care e baiul cu căblăraiele de curent electric, dar noi am intuit pe loc că păsările au fost de vină. Aşa ne-o explicat miezul electronilor de la o instituţie electrificată, anul trecut, când o rămas în beznă casele din Crişeni: că de vină o fost ciorile, care s-o aşezat pe firele electrice şi le-o scurtcircuitat. Mama lor de păsări, cu Hitchcockul lor cu tot!
# La un restaurant, cică fiţos, de la capătul oraşului, servirea e de toată jena. Mai întâi, pisi ospătăriţa a fost deranjată când clienţii au întrebat-o până la cât este deschis localul, deranjată aşa de tare încât a avut musai nevoie de-o ţigară. Atunci, pe loc, încât nici nu a contat că nu a luat comanda oamenilor şi că i-a ţinut pe uscat minute bune. După luarea comenzii, pisi nu s-a sinchisit să debaraseze masa vecină de farfurii şi tacâmuri murdare, ci a avut poftă de-o altă ţigară, asortată cu o flecăreală cu o amică. Nici la cererea notei de către clienţi bunul simţ nu a fost de găsit, iar de ţinută corectă în relaţia cu clientul nici poveste. Întrebată despre nota de plată, dumneaei a rostit din fotoliul în care era tolănită un “60 de lei” şi a fost mirată la maxim văzând că oamenii nu se mulţumesc cu atât, ci o pun să se ridice şi să le aducă şi înscrisul. La aşa aere şi tratament, îţi vine să spui “Pas!” localului şi să ţii drumul drept, fără să te opreşti pentru o porţie uscată de cai verzi pe pereţi.
